heading

Aparatura medicala

Echipamente medicale

Cantare / Balante / Taliometre

Imbracaminte medicala

Dezinfectie si sterilizare

Instrumentar chirurgie

Instrumentar ORL

Instrumentar oftalmologic

Instrumentar ortopedie

Truse instrumentar chirurgical

Consumabile medicale

Aparatura stomatologica

Aparatura oftalmologica

Echipamente de laborator

Mobilier medical

Instrumentar stomatologic

endtab

Congres medicina de familie

congres medicina de familieMedici de familie din toata tara s-au adunat la Iasi, la sfarsitul lunii octombrie, pentru a participa la Congresul Societatii Nationale de Medicina Familiei, care are loc o data la patru ani. Manifestarea stiintifica a reunit aproximativ o mie de medici de familie din tara si din strainatate, dar si medici din alte specialitati: medicina interna, cardiologie, pediatrie, diabet, pneumologie, neurologie, psihiatrie, ORL, dermatologie, gastroenterologie, nefrologie, reumatologie, geriatrie, endocrinologie etc.


Mentinerea controlului în astmul bronsic

Astmul afecteaza peste 330 de milioane de persoane în întreaga lume. În Romania nu s-au facut studii epidemiologice de anvergura, dar datele existente sugereaza o prevalenta între 5 si 7%, cu tendinta de crestere, în special în randul populatiei pediatrice. Cea mai mare parte din suma cheltuita de sistemul de sanatate pentru tratamentul astmului o reprezinta costul asistentei medicale de urgenta a exacerbarilor, ceea ce sugereaza ca majoritatea cazurilor de astm sunt subdiagnosticate sau necontrolate.

Grupul RespiRo din cadrul Societatii Nationale de Medicina Familiei (SNMF) propune un instrument simplu de monitorizare a pacientilor cu astm dificil de controlat - SIMPLES -, care are la baza un algoritm de abordare a acestor pacienti, în cabinetul medicului de familie. Astmul controlat presupune simptome diurne minime sau absente, absenta simptomelor nocturne, folosirea doar la nevoie a medicatiei, functie pulmonara normala si absenta riscului de exacerbare, explica dr. Catalina Panaitescu, coordonatoarea din partea SNMF a grupului RespiRo. Pentru aceasta, medicul de familie are la îndemana, pe langa anamneza, o serie de chestionare si masuratori obiective.

Pentru evaluarea riscului de exacerbare, trebuie urmarite frecventa cu care pacientul apeleaza la medicatia de urgenta, expunerea la factorii declansatori, investigarea functiei respiratorii, comorbiditatile si, nu în ultimul rand, daca acesta a avut sau nu o exacerbare.

Simples propune un chestionar cu trei întrebari: daca în ultimele patru saptamani pacientul a avut probleme noaptea; daca în timpul zilei s-a întalnit cu vreunul din simptomele cunoscute; daca a avut vreo limitare a activitatilor din cauza bolii. Un raspuns afirmativ la oricare dintre aceste întrebari înseamna ca astmul este necontrolat, atrage atentia Catalina Panaitescu. Daca raspunsul este afirmativ la toate trei, riscul este de exacerbare.

În ceea ce priveste masuratorile obiective, coordonatoarea grupului RespiRo spune ca „cea mai la îndemana este peakflowmetria". Peakflowmetria este o investigatie care masoara fluctuatiile individuale zilnice la un pacient cu obstructie. Se poate efectua dimineata si seara. Pacientul sufla într-un aparat portabil - peakflowmetru - si noteaza valorile rezultate într-un caiet personal cu situatia la zi a capacitatii respiratorii. Interpretarea se face cu ajutorul unor monograme sau „cel mai bine, în functie de cea mai buna valoare personala". Cea mai buna valoare personala înseamna acea valoare masurata în conditii de control al astmului. „La determinarile pe care le vom face, adauga dr. Panaitescu, putem obtine valori cuprinse între 80 si 100% din cea mai buna valoare personala - acesta este idealul -, dar daca valorile sunt între 60 si 80%, deja ne aflam în zona de alarma. Sub 60%, pacientul trebuie sa stie ca este momentul sa se adreseze echipei medicale."

Mentinerea controlului se refera, înainte de toate, la verificarea compliantei la tratament, tehnica inhalatorie, monitorizarea contactului cu alergeni si triggerii, stilul de viata al pacientului si comorbiditatile pe care acesta le are, explica dr. Cristina Lupascu. Nonaderenta la tratament poate fi neintentionata, atunci cand pacientul nu reuseste sa-si administreze tratamentul în mod corect (nu întelege schema terapeutica sau uita sa îsi administreze tratamentul la timp, nu întelege tehnica inhalatorie etc.) sau intentionata (atunci cand considera ca informatiile pe care le-a primit de la medic nu sunt cele pe care el le detine). „Imaginea pacientului despre boala trebuie sa fie aceeasi cu imaginea noastra despre boala, pentru ca în felul acesta vom reusi sa-l facem sa înteleaga si importanta tratamentului de control", arata Cristina Lupascu. Pacientul trebuie sa înteleaga ca boala lui are un curs si o evolutie constanta pe parcursul întregii vieti, chiar daca nu vede zi de zi consecintele acestei boli.

Rata de aderenta la tratament variaza, conform OMS, între 30 si 70%. La copii este sub 50%. Aderenta scazuta la tratament se asociaza cu o rata mai mare de spitalizare si risc mai mare de deces. De aceea, pacientului trebuie sa i se explice cat mai eficient posibil beneficiile si riscurile corticosteroizilor inhalatori si trebuie gasite, împreuna cu el, metode de a combate efectele secundare ale corticosteroizilor: „Sa le aducem aminte sa se spele pe dinti dupa ce îsi administreaza corticosteroidul, sa-i învatam sa foloseasca un spacer, care reduce riscul efectelor secundare. Sa le explicam ca fenomenul de crestere la copil nu este stopat, ci doar întarziat s.a.m.d.", completeaza Cristina Lupascu.

BPOC fata în fata cu medicul de familie

O alta sesiune a grupului RespiRo a avut în centru bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC), cauza majora de morbiditate si mortalitate în toata lumea. Temele abordate în aceasta sesiune s-au referit în principal la cele mai importante modificari aduse ghidurilor de practica, rolul actual al medicului de familie în supravegherea acestor bolnavi, încadrarea lor în clase de risc diferite si adaptarea corespunzatoare a monitorizarii, sinteza diagnostica si terapeutica în contextul comorbiditatilor frecvent asociate si reabilitarea pulmonara în practica medicului de familie.

O prima lucrare, care a vizat actualizarea cunostintelor privind abordarea pacientilor cu BPOC în cabinetul medicului de familie, a fost prezentata de dr. Claudia Iftode (Timisoara). Aceasta spune ca, întrucat majoritatea pacientilor cu BPOC sunt înscrisi pe listele medicilor de familie, acesti medici au nevoie de o buna cunoastere a noilor instrumente, pentru o evaluare corecta a pacientilor cu BPOC. Acestia trebuie sa aprecieze severitatea bolii si, împreuna cu pacientul, sa gestioneze boala prin actiuni de preventie si/sau terapeutice.

Exacerbarile si comorbiditatile pacientului cu BPOC sunt determinante pentru severitatea si prognosticul bolii. Pentru a obtine o evaluare clinica si un prognostic corect al bolii, au fost creati diferiti indici compoziti - BODE, ADO, BODEx, DOSE - la care dr. Claudia Iftode a facut referire în prezentarea sa.

Comorbiditatile în BPOC

Bronhopneumopatia obstructiva cronica reprezinta o afectiune cu o prevalenta în continua crestere la nivel mondial, avand ca factor de risc principal fumatul. Mortalitatea si numarul mare de internari atribuite în mod global acestei patologii sunt generate nu doar de boala pulmonara de baza, ci si de spectrul foarte larg de comorbiditati asociate frecvent acestei afectiuni. Cele mai importante comorbiditati sunt cele cardiovasculare, metabolice, afectarea morfofunctionala a musculaturii scheletice, osteoporoza, depresia, cancerul bronhopulmonar.

Despre aceste comorbiditati au vorbit prof. dr. Traian Mihaescu (Iasi) si dr. Mihai Roca (Iasi). Desi incomplet elucidat, substratul patogenic al interrelatiei dintre BPOC si comorbiditatile asociate pare sa fie reprezentat de inflamatia sistemica specifica bolii pulmonare. Majoritatea comorbiditatilor sunt, de asemenea, afectiuni cronice, însa la unele dintre ele evolutia cronica este marcata periodic, ca în BPOC, de exacerbari sau decompensari acute.

Mai mult, profilul clinic al exacerbarilor în unele comorbiditati, precum cele cardiovasculare, poate fi similar cu cel al exacerbarilor BPOC, determinand adevarate provocari legate de corectitudinea si promptitudinea diagnosticarii si tratamentului acestor evenimente acute. Avand în vedere ca BPOC reprezinta o componenta a unui sistem de comorbiditati, aflate într-o complexa relatie clinica si patogenica, managementul acestei afectiuni trebuie sa aiba la baza o abordare clinica integrata, bazata pe principiile medicinii holistice, conchide profesorul Traian Mihaescu.

Reabilitarea pulmonara

Reabilitarea pulmonara (RP) a cunoscut o dezvoltare semnificativa în Romania dupa 1970, fiind sustinuta de dovezi stiintifice semnificative, studii clinice controlat-randomizate, metaanalize, ghiduri si consensuri, declaratii elaborate de societatile stiintifice internationale, arata conf. dr. Paraschiva Postolache (Iasi). În prezent, exista centre specializate la Iasi, Bucuresti, Timisoara, Craiova, Oradea, Constanta, Targu Jiu, unde RP „se desfasoara dupa ghiduri si standarde internationale".

Medicul iesean a propus o abordare a tratamentului BPOC, împreuna cu toate comorbiditatile asociate, prin reabilitarea pulmonara: „Eu o numesc terapie complexa recuperatorie, pentru ca ea include de la profilaxia primara, profilaxia secundara - terapia farmacologica propriu-zisa - si profilaxia tertiara, cum a fost ea denumita initial - reabilitarea pulmonara".

RP reprezinta o componenta de baza a managementului bolilor pulmonare cronice. Ea trebuie aplicata cat mai devreme si în exacerbarile acestora, precum si la pacientii cu afectiuni severe internati la terapie intensiva, medicul de familie fiind parte componenta a echipei de RP. Programele de reabilitare includ antrenamentul fizic pentru muschii respiratori si ai extremitatilor, strategii respiratorii, suport psihosocial si nutritional, tehnici de educatie si de conservare a energiei.

Aceste programe, adauga Paraschiva Postolache, îmbunatatesc calitatea vietii prin cresterea nivelului de independenta, reduc exacerbarile, adresabilitatea la medic, numarul de spitalizari si durata lor din cauza episoadelor acute, cu o reducere semnificativa a costurilor. De asemenea, reduc simptomele, în special dispneea, complicatiile, consumul medicatiei de urgenta, deconditionarea musculara, anxietatea si depresia, cresc capacitatea de efort si de a efectua activitatile zilnice si îmbunatatesc starea emotionala, ajutand la reinsertia sociala a acestor pacienti.

Îngrijirea pacientului cu diabet

Diabetul zaharat (DZ) este o boala cronica cu prevalenta în crestere la nivel mondial, care necesita servicii medicale în cadrul unei echipe de îngrijire dedicate. Din anul 2007, medicii de familie din tara noastra pot transcrie medicatia cu antidiabetice orale (ADO) recomandata de medicii diabetologi, iar din 2014, aceasta patologie este inclusa în consultatii de monitorizare activa prin plan de management integrat pentru bolile cronice cu impact major. Cu toate acestea, în continuare în Romania, diagnosticul, tratamentul si monitorizarea DZ (recomandarea hemoglobinei glicozilate) se fac exclusiv de medicii diabetologi, atat pentru diabetul tratat cu ADO, cat si pentru cel insulinonecesitant, arata dr. Daciana Toma, coordonarea Grupului de lucru de diabet zaharat, nutritie si boli metabolice din cadrul SNMF. Pentru ilustrarea diferentelor în ceea ce priveste îngrijirea pacientului cu DZ, acest grup de lucru a organizat o sesiune în care au fost comparate modelele din tara noastra, Olanda si Marea Britanie.

În Olanda, primul standard de îngrijire a pacientului cu DZ a aparut în anul 1989, apoi aproape din doi în doi ani el a tot fost modernizat, pana cand, în 2006, acest standard „a devenit realitate", spune dr. Cassandra Zwaan-Gagenel (Olanda). Din 2006 încoace, „s-a încercat spargerea zidului carea creat bariera dintre medicii de familie si specialistii implicati în îngrijirea acestor pacienti".

În prezent, potrivit dr. Zwaan, pentru îngrijirea pacientului cu DZ, în Olanda, organizarea este multidisciplinara, protocolara si transmurala: „În lantul acesta intra mai multi jucatori - medici de familie, specialisti (diabetologi, nefrologi, endocrinologi sau internisti generalisti, oftalmologi, dieteticieni, podologi) - toti fiind în contract cu casa de asigurari. Rolul de coordonare îl are medicul de familie". Circa 85% din persoanele cu DZ tip 2 din aceasta tara sunt tratate de medicii de familie. Medicul olandez spune ca pentru a realiza si concretiza aceasta conlucrare multidisciplinara a fost necesar un dosar electronic, la care toti membrii echipei sa aiba acces în orice moment si sa-si integreze consultatia. si pacientul poate intra în dosarul sau personal si îl poate completa, dar nu îl poate schimba.

Un astfel de dosar contine „planul de tratament, medicatia, partea care este redata pacientului pentru self management, inventarierea riscului cardiovascular, controalele anuale (examene de laborator, examinarea piciorului, fundul de ochi, consultatiile specialistilor)". Renuntarea la fumat are o rubrica aparte. „Este un dosar foarte complex, în care toate aceste elemente sunt preluate si, în mod protocolar, esti obligat sa le parcurgi; nu poti sa închizi dosarul daca nu ai atacat aceste puncte", conchide dr. Cassandra Zwaan-Gagenel.

În Marea Britanie, unde populatia depaseste 64 de milioane de locuitori, patru milioane au DZ, cei mai multi fiind în Anglia (aproape trei milioane), urmata de Scotia, tara Galilor si Irlanda de Nord. Pentru anul 2025, estimarile duc catre cinci milioane de pacienti, spune dr. Mihai Mara, care împreuna cu Cris Derrett (Anglia) a facut un studiu privind îngrijirea acestor pacienti în Marea Britanie. În 1985, situatia din Regatul Unit a fost asemanatoare cu cea din Romania de astazi, arata acesta: „Pacientul descoperit cu diabet era trimis la diabetolog, acesta initia tratamentul, cu scrisori medicale, medicul de familie eventual putea prescrie doar pe baza de scrisori medicale, analizele de laborator se faceau în laboratoare sau la spital. În acest fel, costurile erau ridicate în sistem, pacientii pusi pe drumuri, ceea ce a dus la aparitia discontinuitatii în îngrijirea pacientilor cu diabet - unii au renuntat la controlul oftalmologic, altii la analize, iar cabinetele diabetologilor au fost supraaglomerate".

Ce au facut ei ca sa rezolve aceste probleme? Mihai Mara spune ca mai întai o parte din pacientii cu DZ2 controlat au fost transferati la medicul de familie. A fost o perioada de tranzitie pe mai multi ani, medicii de familie au fost instruiti în ceea ce priveste diabetul, astfel ca astazi medicul de familie initiaza tratamentul cu antidiabetice orale, recomanda analize, iar analizele sunt recoltate la nivel de cabinet de medicina de familie: „Nu e de mirare ca Regatul Unit a ajuns în 2014 pe o pozitie fruntasa (pozitia a patra) în indexul european al diabetului".

În plus, Institutul national de excelenta în îngrijiri de sanatate (NICE) a elaborat o serie de indicatori de calitate pentru monitorizarea pacientului diabetic, în scopul prevenirii DZ la adulti, elaborarii unor programe educationale pentru pacientul cu DZ, tratamentului si îngrijirii acestora si prevenirea complicatiilor. Îndeplinirea acestor indicatori înseamna bonusuri financiare pentru medicul de familie, în functie de valorile atinse. Acest sistem a intrat în functiune în 2004. Nu a fost obligatoriu, dar medicii au intrat în sistem.

La nivelul cabinetului de medicina familiei exista un registru de diabet, la care au acces doar medicii dintr-un praxis. Îi ajuta în monitorizarea pacientului cu diabet, întrucat acolo sunt toate informatiile, iar „punctele pe care trebuie sa le atinga au alerte legate de urmatoarea monitorizare".

Echipa de diabet din Marea Britanie este compusa dintr-un medic de familie si asistenta lui, medic diabetolog, asistenta de diabet, medic pediatru si oftalmolog. Pacientul este vazut de medicul de familie, dar de cele mai multe ori este asistenta acestuia care face toata treaba (aceasta a urmat cursuri de specializare în diabet cam de sase saptamani). Toata activitatea îi este supervizata de medicul de familie. La acest nivel, se examineaza piciorul diabetic, se testeaza pentru neuropatie, acuitatea vizuala si pacientul este trimis la un centru regional unde se face examen de fund de ochi.

În cazul în care pacientul este dezechilibrat si trebuie facut ceva pentru schimbarea tratamentului, medicul de familie poate apela, telefonic, la asistenta de diabet sau la diabetolog. Asistenta de diabet are cursuri speciale de diabet, astfel încat ea poate sa schimbe terapia pacientului. Are întalniri cu pacientul si cu apartinatorii, în care îi consiliaza în ceea ce priveste alimentatia si îngrijirile care trebuie acordate pacientului si colaboreaza foarte bine cu medicul diabetolog care, la randul lui, poate sa dea sfaturi medicului de familie pentru schimbarea medicatiei. Spre deosebire de Romania, în Marea Britanie se poate schimba medicatia si telefonic, nu este nevoie de scrisoare medicala.

Daca starea pacientului nu se îmbunatateste, acesta este trimis la medicul diabetolog, care îl preia, îi schimba tratamentul sau i-l ajusteaza si, daca este nevoie, îl trimite mai departe la medicul pediatru, oftalmolog, dietetician, psiholog, nefrolog. Odata ajuns pacientul la aceste specialitati, ei îl iau în evidenta si îl recheama de cate ori este nevoie. Nu necesita bilet de trimitere.

Un lucru foarte important, potrivit dr. Mihai Mara, este educatia pacientului. Sunt multe centre de diabet în Marea Britanie unde se desfasoara activitati de grup, pacientii sunt învatati cum sa îsi schimbe stilul de viata, cum sa ramana activi. Sunt si cursuri în care sunt învatati cum si ce sa-si gateasca, pentru a fi în ton cu regimul recomandat de medici. Exista foarte multe comunitati si online, unde pot gasi informatii utile pentru boala lor. Exista, de asemenea, comunitati si pagini web, unde pacientii care nu au diabet pot sa-si calculeze riscul de a face diabet în urmatorii zece ani.

Intestinul iritabil

Sindromul de intestin iritabil (SII) este una dintre cele mai frecvente afectiuni digestive (10-15% din populatia lumii este afectata). În Romania, datele existente arata o prevalenta de 14,5%. În tarile europene, media este de aproximativ 10%. Pana la 50% din toate consultatiile serviciilor de gastroenterologie sunt alocate acestei afectiuni, spune prof. dr. Cristian Gheorghe (Bucuresti).

Lucrarea expusa de acesta s-a referit la microbiomul intestinal, accentul fiind pus pe SII. Durerea abdominala recurenta, cel putin o zi pe saptamana în ultimele trei luni, asociata cu defecatie, sau debut asociat cu modificarea frecventei scaunelor sau a consistentei acestora stabilesc diagnosticul de intestin iritabil: „Algoritmul de diagnostic trebuie foarte bine parcurs, pentru ca daca avem criteriile de intestin iritabil si nu avem simptome de alarma, trebuie sa încadram pacientii în una din clasele: intestin iritabil cu diaree, constipatie sau forma mixta".

Discutia despre simptomele de alarma a fost deschisa deoarece sunt situatii cand pacientii sunt diagnosticati gresit cu intestin iritabil si de fapt afectiunea este mult mai grava. De aceea, „trebuie sa avem în vedere prezenta rectoragiilor, anemia, scaderea ponderala, istoricul familial de cancer de colon, instalarea simptomelor dupa varsta de 50 de ani, în aceste situatii fiind necesare explorari suplimentare".

Microbiota intestinala este atat de mult studiata în prezent în diferite afectiuni, încat nu poate fi ignorata, spune profesorul Gheorghe. Localizarea ei este endoluminala sau mucozala, situatii în care exista o homeostazie gastrointestinala si metabolica la nivelul intestinului cu modificari importante inflamatorii în bariera mucozala.

Discutia legata de microbiom a fost concentrata pe eubioza versus disbioza: „Eubioza înseamna o balanta corespunzatoare, iar dezechilibrul balantei, microbiota plus gazda, înseamna disbioza, cu modificari calitative si cantitative ale microbiotei si cu patologie digestiva si extradigestiva". Patologiile digestive asociate cu prezenta disbiozei sunt multiple, printre ele SII si suprapopularea bacteriana. Istoricul de infectii intestinale creste de sapte ori riscul de SII, mai spune Cristian Gheorghe: „În acest context, utilizarea unui antibiotic este foarte clar recomandata, iar rifaximina alfa este cea mai buna recomandare în SII". Colegiul american de gastroenterologie a stabilit, în 2009, ca acest antibiotic neabsorbabil, împreuna cu antidepresivele triciclice si cu psihoterapia sunt cele mai bune optiuni. Alte solutii terapeutice pentru intestinul iritabil sunt laxativele, antispasticele, antidiareicele, probioticele sau eubioticele.

Comorbiditatile pacientului cardiac

Mortalitatea de cauza cardiovasculara, dominanta în Romania, marcheaza un trend ascendent si situeaza tara noastra pe locul trei în top, spune dr. Loredana Pilof (Sibiu). Bolile cardiace au o prevalenta înalta, impun o rata crescuta de spitalizare si influenteaza profund calitatea vietii pacientilor. Formularea unui prognostic necesita o evaluare complexa si raportarea standardizata la un model predictiv recomandat de ghidurile existente.

Diagnosticul bolilor cardiace necesita evaluarea concomitenta a factorilor de risc. Recomandarile terapeutice sunt standardizate, dar necesita individualizare în concordanta cu comorbiditatile evidentiate. Principalele comorbiditati sunt: diabetul zaharat, dislipidemiile, guta, boala cronica renala, astmul bronsic/BPOC, precum si obezitatea/casexie, cancerul, depresia, disfunctia erectila, anemia, distiroidiile.

Comorbiditatile marcheaza nu doar algoritmul de monitorizare si tratament, ci si evolutia si prognosticul bolilor cardiace. Profilaxia bolilor cardiace (la toate nivelurile) este în egala masura conditionata de comorbiditati si factori de risc. Frecventa înalta a comorbiditatilor la pacientii cardiaci impune o accentuare a necesitatii supravegherii acestora cu o echipa multidisciplinara (medic de familie, cardiolog interventionist, chirurg cardiac, reabilitare cardiaca, diabetolog, nefrolog, hematolog, pneumolog, psihiatru, psiholog, farmacist, asistent medical/social).

Insuficienta cardiaca

Insuficienta cardiaca (IC) este o patologie frecventa si severa în practica medicului de familie. Din pacate, afectiunea este adesea subevaluata, monitorizata insuficient si subtratata, desi este asociata unei mortalitati ridicate, avand un prognostic rezervat, arata dr. Rodica Tanasescu (Bucuresti). Insuficienta cardiaca este un sindrom clinic si nu un diagnostic de sine statator, de aceea trebuie sa fie însotita în mod obligatoriu de diagnosticul bolii de baza care a condus la IC.

Un mesaj important în monitorizarea pacientului cu IC, expus de presedinta SNMF, se refera la prevenirea decompensarilor, „caci prognosticul este legat de frecventa si severitatea decompensarilor pacientilor cu IC cronica". Urmarirea factorilor precipitanti este tot un mesaj-cheie pentru medicul de familie, cum ar fi criza de hipertensiune arteriala, fibrilatia atriala, bloc atrioventricular, boli infectioase, tromboembolismul pulmonar, anemia severa, tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene, nonaderenta la tratament.

Un alt mesaj vizeaza riscul crescut al pacientilor în postspital. Pacientii care au avut IC acuta au, conform studiilor, un prognostic mult mai sever în primele trei luni de la externare. Nici comorbiditatile nu au fost excluse din lista mesajelor-cheie, „pentru ca ele pot afecta utilizarea terapiei, medicamentele necesare comorbiditatilor pot agrava IC, pot aparea interactiuni medicamentoase si, mai ales, pentru ca unele patologii asociate agraveaza prognosticul IC", adauga Rodica Tanasescu.

 

Autor: Dan Dumitru MIHALACHE

 

Sursa:  latodis-med.com

end produse
© 2005-2008 Latodis Med SRL, Campina, Prahova
Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor PRAHOVA | Tel.: 0244/576.436 | Email: prahova@opc.ro
Numar operator de date cu caracter personal 1759/2010.
Page rendered in: 0.0224 seconds

Anunt important!

In perioada 12 august 2016 - 12 septembrie 2016 - concediu de odihna.

Comenzile si cererile de oferta trimise vor fi onorate incepand cu data de 12 septembrie.

Va multumim pentru intelegere !