Comenziile primite in perioada 29.07.2021 / 06.08.2021 vor fi onorate dupa data de 09.08.2021.

Determinarea saturatiei oxigenului în sangele

Cea mai importanta functie a ventilatiei este asigurarea unui aport suficient de O2 necesar SNC si inimii. Eliminarea CO2 din organism este si ea importanta cu toate ca efectul hipercapniei este reversibil, in timp ce hipoxia, chiar de scurta durata, poate produce leziuni ireversibile, uneori incompatibile cu viata.

Este cunoscut circuitul O2 in organismul uman: difuzia pulmonara (hematoza) - transportul O2 la celule (saturatia hemoglobinei) si eliberarea lui la acest nivel.

Tehnicile de monitorizare se vor referi la aceste trei secvente ale circulatiei O2 si anume: determinarea concentratiei de O2 in aerul inspirat (FiO2), determinata in amestecul de gaze din circuitul aparatului de anestezie; determinarea saturatiei de O2 a sangelui arterial (SpO2) sau prin determinarea presiunii partiale a O2 in sangele arterial (PaO2) realizata cu pulsoximetrul, ori prin recoltarea de sange arterial; in sfarsit, prin determinarea saturatiei de 02 in sangele venos amestecat (SvO2).

Pulsoximetria vizualizeaza concentratia de O2 (O2 in sange este legat de hemoglobina si numai o mica parte dizolvat in plasma).

Principiul de functionare a pulsoximetrului se bazeaza pe spectrofotometrie si legea lui Bees, masurand modificarile de absorbtie a luminii de catre doua forme de hemoglobina: oxigenata si redusa.

La pulsoximetrie sunt utilizate doua surse de lumina: o sursa invizibila in spectrul infrarosu si o sursa in spectrul vizibil, cu lungimea de unda pentru lumina rosie. Sursa de lumina si senzorul sunt montate intr-un cuplu ce se ataseaza la pulpa degetului sau lobul urechii. Cum absorbtia de fond a radiatiei de catre sangele venos, tesutul subcutanat si piele sunt practic constante, singura variabila este cantitatea de Hb (unda pulsatorie) din patul vascular.

Masurarea saturatiei se face in varful undei pulsatile pentru a izola semnalul arterial. Pentru eliminarea efectelor produse de sangele venos sau alte tesuturi, sunt masurate diferentele de absorbtie date de pulsul arterial fata de cele doua surse de lumina utilizate. Microprocesorul ce prelucreaza lumina receptionata de senzor o exprima atiin procente fata de o valoare presilita obtinuta prin determinari facute pe un lot de indivizi sanatosi, cifra afisata reflectand o valoare ata.

Valorile SpO2 cuprinse intre 94-100%, reflecta o saturatie optima a Hb in O2, valorile de 93-88% definesc hipoxemia usoara, cele de 88-83% hipoxemia medie, iar cele mai mici de 83% hipoxemia grava. Se considera de diversi autori ca scaderea SaO2 sub 93% trebuie sa fie urmata prompt de masuri compensatorii.

Pulsoximetria poate fi perturbata in anumite conditii: prezenta in sange a unor coloranti (albastru de metilen, verde indo-cianina), existenta de hemoglobine anormale, surse de radiatii electromagnetice in vecinatate, absenta pulsului periferic, congestie venoasa prin utilizarea repetata a garoului.

Pulsoximetria este considerata de multi autori ca fiind cea mai sensibila tehnica de monitorizare, oferind informatii atat despre SpO2, cat si asupra starii circulatiei periferice, iar timpul de latenta relatimic - 8 secunde, alarmeaza echipa anestezica asupra modificarilor hemodinamice (26).

Determinarea saturatiei oxigenului în singele periferic în repaus si la efort (metoda indirecta)
Procentul de hemoglobina oxidata (HbO2) din totalul hemoglobinei din sange reprezinta concentratia oxigenului din sange si da relatii importante asupra functionarii aparatului respirator. Acest parametru poate fi determinat chimic prin analizarea unei mostre sangvine obtinuta prin punctie (metoda invaziva) sau aproximat fotoelectric în lumina infraroșie la nivelul patului unghial prin Puls Oximetrie digitala (metoda neinvaziva), ce se poate efectua în max. 5 minute).

Pulsoximetria digitala în repaus da informatii privind capacitatea pulmonului de a asigura organismului o cantitate de oxigen de ajuns, în absenta efortului (SpO2=94 - 98%). Scaderea acestui parametru desemneaza o insuficienta respiratorie manifesta (SpO2 sub 94%).

Uneori, chiar daca oxigenul din sange este într-o concentratie normala în repaus, este necesara efectuarea unui test de efort - Pulsoximetria digitala la efort, pentru a vedea daca în conditii de creștere a necesarului de oxigen, plamanii pot furniza surplusul solicitat. În cazul scaderii saturatiei în oxigen dupa efort progresiv și dozat sub 92% ne aflam în fata unei insuficiente respiratorii latente (declanșate doar de efort).

În ceea ce privește intensitatea și modalitatea efortului necesar descoperirii unei insuficiente respiratorii latente, nu exista unanimitate între specialisti. Sunt recomandate: mersul pe jos sau pe covor rulant timp de 6 minute, urcarea scarilor, ergobicicleta, etc.

Daca se folosesc ca metode de testare la efort fie urcatul scarilor, fie covorul rulant, avem 5 paliere de intensitate, în functie de gravitatea afectiunii, varsta, greutatea și antrenamentul subiectului:
  • Foarte usor: urcatul a 5 trepte sau 10-20w/s
  • Usor: urcatul a 10 trepte sau 20-40w/s
  • Mediu: 20 trepte sau 40-100w/s
  • Intens: 40 trepte sau100-140w/s
  • Maximal: 80 trepte sau>140w/s
Dupa fiecare treapta se determina concentratia de oxigen din sange prin oximetrie digitala, se ia pulsul și se evalueaza clinic pacientul. Daca apar probleme pe parcursul probei, se poate recomanda întreruperea efortului. Criteriile de întrerupere a efortului sunt: SpO2 sub 90%, AV peste 110/min, dispnee intensa subiectiva, tulburari de ritm.

Metoda poate contribui la depistarea diverselor afectiuni pulmonare manifeste sau latente și poate aprecia gravitatea lor: astmul bronșic de efort, BPOC, fibroze pulmonare difuze, alveolite alergice extriseci, pneumonii severe, pleurezii masive, etc. Poate, de asemenea, monitoriza evolutia sub tratament a bolilor pulmonare, eminentele de acutizare, nevoia de oxigenoterapie de lunga durata și eficienta ei, supravegherea sindromului de apnee în somn, etc.