Imagistica oncologica

Dezvoltarea noilor terapii oncologice si optimizarea managementului pacientului oncologic sunt strans legate de dezvoltarea tehnicilor de imagistica medicala.

Cancerul reprezinta a doua cauza de deces în lume dupa patologia cardiovasculara (1). Dezvoltarea noilor terapii oncologice si optimizarea managementului pacientului oncologic sunt strans legate de dezvoltarea tehnicilor de imagistica medicala, ce includ ultrasonografia (US), tomografia computerizata (CT), imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) si tomografia cu emisie de pozitroni (PET).

Progresul sistemelor informatice, dezvoltarea noilor secvente de IRM si a noi trasori PET au dus la cresterea rolului imagisticii oncologice în diagnosticarea cancerului si în monitorizarea raspunsului la tratamentele onco­logice si ghidarea radioterapiei.

De asemenea progresele tehnologice din biologia celulara, biologia moleculara si genetica au revolutionat cunoasterea privind biologia cancerului. Aceste descoperiri au dus la schimbarea paradigmei tratamentului oncologic si au facilitat asocierea chimioterapiei si radioterapiei standard cu tratamente moderne, cum ar fi imunoterapia sau terapiile tintite.

Noile molecule actioneaza tintit la nivel tumoral, cu efecte sistemice reduse comparativ cu cele ale terapiei oncologice standard. Astfel, conceptul de medicina personalizata a luat tot mai multa amploare în oncologia moderna, crescand semnificativ calitatea vietii pacientilor oncologici. Dezideratul este ca patologia oncologica sa devina o boala cronica, nu incurabila.

Utilizarea optima a noilor descoperiri din domeniul oncologic necesita echipe multidisciplinare ce integreaza, alaturi de oncologi si chirurgi, radiologi (inclusiv interventionisti), anatomopatologi si geneticieni.

Imagistica oncologica, noutati si perspective


Rolul imagisticii prin rezonanta magnetica a evoluat în ultimii ani, avand un impact tot mai crescut în domeniul oncologiei.

Tehnica IRM este des folosita, fiind foarte versatila prin multitudinea secventelor care ofera informatii anatomice cu rezolutie si contrast crescute comparativ cu CT, dar si functionale, cum ar fi vascularizatia tumorii (achizitii cu contrast în dinamica) si celularitatea (secvente de difuzie).

Imagistica prin rezonanta magnetica este metoda imagistica de prima intentie pentru diagnosticarea formatiunilor tumorale cerebrale, osoase si hepatice si, de asemenea, în stabilirea diagnosticului precoce si stadializarea numeroaselor tipuri de cancer, cum ar fi cel de prostata, rect, endometru, col uterin, san. Este tot mai mult folosita si în cancerul de ovar, sarcoamele de parti moi sau os si în mielomul multiplu (1).

Fiind o metoda neiradianta, este preferata pentru evaluarea pacientilor oncologici care necesita scanari repetate. Totusi, folosirea rezonantei magnetice pe scara larga este limitata de durata mare de timp pentru achizitia imaginilor si de disponibilitatea sa limitata în centrele medicale. Adaptarea protocoalelor si optimizarea secventelor au scazut considerabil durata achizitiei imaginilor, facand posibila scanarea întregului corp (whole-body MRI) în mai putin de o ora (2).

Rezonanta magnetica ofera tehnici de imagistica functionala cum ar fi evaluarea vascularizatiei prin achizitiile postcontrast în dinamica (dynamic contrast-enhanced magnetic resonance imaging – DCE MRI). Aceasta este o tehnica non-invaziva ce monitorizeaza farmacocinetica substantei de contrast pe baza de gadolinium administrata intravenos pe secventa ponderata T1. Hiperpermeabilitatea vasculara caracteristica formatiunilor tumorale si multitudinea vaselor de neoformatie contribuie la o captare exprimata a substantei de contrast. Gradul de captare a substantei de contrast, precum si dinamica spalarii acesteia într-un interval de timp pot fi exprimate calitativ sau semicantitativ. Metoda calitativa implica analiza vizuala a tumorii, fiind cea mai folosita în practica curenta, mai ales în patologia senologica. Metoda semicantitativa presupune masurarea variatiei semnalului dat de captarea substantei de contrast într-un anumit timp. Aceasta permite determinarea unor parametri farmacocinetici cum ar fi Ktrans (coeficientul de transfer endotelial), folosind modele matematice. Gradul de captare a substantei de contrast poate scadea considerabil secundar radio- sau chimioterapiei, tesutul bogat vascularizat fiind înlocuit de tesut fibros cu vascularizatie precara (3).

IRM DE DIFUZIE
Imagistica IRM de difuzie (diffusion-weighted MRI – DWI) a castigat tot mai mult teren în imagistica oncologica, fiind realizata fara contrast, cel mai adesea în respiratie libera, avand o abilitate crescuta în detectarea leziunilor mici si în evaluarea raspunsului la terapie (4).


sursa: viata-medicala.ro